Pubblicato in: Gio, Apr 17th, 2014

Pasqua nel segno della Tradizione…

LU CRUCEFISSU

Mpisu allu parite stae lu Crucefissu,

tuttu pietusu, an terra uarda fissu,

le razze stampagnate e bbandunate

cu fierri nnervecati su’ nchiuate.

Nutu e friddu,

cu l’anche sciunte se mantene,

ma raggia pe’ nisciunu Iddhu nu tene!

La facce nu’ pozzu auzzare pe’ miu Difettu

cu uardu ddhu Sangu ca Ni curre te lu Piettu,

ma te cumpassione poi me bbiunda lu Signore

e l’ecchi mei se bagnanu t’amore!

                                         Claudia Petracca

 00

RISURREZIONE

Te quandu espostu t’anu misu,

subbra a’ ddhu altare, tuttu lluminatu,

cchiui te uardu e cchiui pensu…

Sù lu chesciune, ddhu beddhu voltu

te lu Figghiu tou anu stampatu,

anu stampatu gli angeli te cielu,

l’anu dipintu ddhu momentu…

Poi lu sguardu ae intru llù core miu

e leggu e bisciu tantu tantu vuotu.

Tutti cuntanu de guerra e de violenza,

ma intru a casa noscia

lacrime e lamienti

su pesciu te nna guerra!

Signore, mparani cu te cercamu

a dù nu sapimu ncora,

mparani cu te preamu cu lu core,

cu simu genitori diversi te tutti l’autri.

Imu utu l’onore cu frequentamu

la scola cchiù forte de lu mundu…

la scola de l’amore e de lu dolore

ca te osce ‘n poi s’à chiamare.

                               Corrado Serafino

01 

E POI…

E poi…

Dha sira te tradiu cu nu baciu maru,

comu lu mieru ca beisti,

a dhu momentu a Tie tantu caru.

E poi…

Periedhu, le uardie te nde purtara

cu le catine ttaccate, comu nu banditu

e a llu Pietru ni decisti:

“Prima lu iadhru cu canta tre fiate

tie tre fiate m’à traditu!”.

Te pressa lu uardasti

e li chianti ni facisti enire.

Poi… te ficera tantu male

dha brutta ernetia.

Nu cuntenti, na curona te spine

te misera ncapu…

e na fiata an cruce

cu l’urtime forze à retatu:

“Sire miu percè m’à bbandunatu!”

E poi…

Na fiata muertu le carizze te dha mamma.

Ma dha tomba ne b’era pe’ Tie,

me la decìa lu core miu,

à risuscitatu percè sì Diu,

e à risuscitatu pe’ l’anema mia…

e allora… cussì sia!!!

                                 Gabriele D’Aurelio

 02

LA DUMINICA DE PASCA 

La duminica de Pasca a casa mia simu ‘na sarcina

tra patri, matri, nonni, zie,

zii, cucini, cucine e lu cane Storm

ca della Resurrezione nu ne sape nienti

ma cu bbaia a schiovere sì!!!

Prima cu ne ssettamu, nonnuma minte ntavula

le puddiche cu l’ou sotu a mienzu

e lu striu cchiù piccinnu se lu futte.

Pare lu Riu: ci rita a destra, ci chiange a sinistra,

ma quandu sona lu pendolu la Menzatia

parimu quiddi de Buckingam Palace

percè ne scangiamu li posti

e quiddi sittati se ‘ntisane e quiddi zzati se ssettane.

A stu puntu rria la nonna Memè

ca pare lu sergente de turnu e dice:

“Mo nu’ se sta capisce cchiù nienti”.

E tocca ne stamu citti.

Nui strei chiù azzateddi facimu li porta piatti:

ieu ne scasciai quattru a Natale!

Dopo ure e ure d’inchimentu de ventre

tutti li strei se industrianu cu ccuccianu la letterina

sutta li piatti delli siri.

Lu zi Mariu, natu strittu de sordi,

se ccuccia ‘ntra lu bagnu cu nu’ caccia na lira.

Rranciatu qualche sordu,

scasciamu le ove a corpi de cazzotti

e volane schegge de cioccolatu e regalini

e fraima, comu ogni annu, se futte li mei.

Pare ‘na guerra, ma poi,

ne straccamu e ne settamu.

Finalmente rria la pace:

ete Pasca e nui piccinni simu felici;

li randi se cuntane le cose loru e poi nc’è n’agnellinu

ca cu la bandierina russa ne recorda a tutti

ca la Pasca è prima de tuttu Pace,

unione e fratellanza

e ‘ste cose a casa noscia sicuru nu mancanu,

comu me auguru ci sianu

intra tutte le famiglie de lu munnu.

                                                Stefano Palladino

Pages: 1 2 3

Gli articoli più letti